În cazul unui divorț cu minori, pe langa desfacerea căsătoriei și numele ce va fi purtat de foștii soți, este obligatorie transarea tuturor aspectelor ce țin de copiii minori ai soților, respectiv: exercitarea autorităţii părinteşti, locuința, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, stabilirea programului de legături personale. 

În privința programului de legături personale, dispoziţiile art. 401 alin. 1 Cod Civil stabilește ca minorul separat de unul dintre părinţi are dreptul de a menţine legături cu părintele cu care nu locuieşte în mod constant, pentru păstrarea identităţii sale, copilăria fiind acel segment de viaţă în care se dezvoltă şi structurează personalitatea copilului. Pentru ca aceasta să fie una armonioasă și echilibrată, este benefic ca minorul să-şi cunoască ambii părinţi, obiceiurile şi tradiţiile fiecărei familii. Pot exista situaţii care să justifice limitarea relaţiilor personale şi desfăşurarea acestora numai sub supravegherea celuilalt părinte sau a unei terţe persoane, însă această situaţie este una de excepţie, care trebuie tratată ca atare.

Este important de înțeles că legea nu stabilește un prag minim sau maxim de timp, de număr de zile ori de nopți care să fie obligatoriu în orice situație. Codul civil se limitează la a recunoaște dreptul părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între foștii soți, instanța „decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept”, fără a fixa vreo durată minimă sau maximă legală.

Asadar, retineti ca “În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, de existența unei situații de înstrăinare părintească, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte” (art. 17 alin. (4) din Legea nr. 272/2004)

Întotdeauna aceste criterii trebuie aplicate prin filtrul principiului interesului superior al minorului, sens în care întotdeauna instanța va stabili un program care urmărește cel mai fidel acest interes. 

Asadar, un program de legături personale care sa asigure respectarea acestui principiu trebuie sa nu urmareasca în esența stabilirea unei locuințe alternante  pentru minor, fapt nepermis de lege. Programul de legături personale al părintelui nerezident trebuie configurat tocmai pentru a proteja această unicitate a locuinței, permițând părintelui să mențină legături personale cu copilul, fără a crea confuzie sau instabilitate și fără ca prin acesta să se stabilească, indirect, locuința alternantă la cei doi părinți. În acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Cluj-Napoca recent într-un caz al cabinetului.