Într-un articol anterior am scris despre necesitatea transarii tuturor aspectelor legate de copiii minori in caz de divort, cu accent pe programul de legaturi personale al parintilor nerezidenti cu acestia. 

Sa vorbim acum despre exercitarea autorităţii părinteşti, care necesita atentie prioritara in opinia noastra, intrucat poate influența si deznodamantul acordat asupra celorlalte chestiuni: locuința minorilor, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, stabilirea programului de legături personale. 

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți (Art. 483 alin. (1) și art. 503 alin. (1) Cod civil). 

După separarea părinților, regula este exercitarea în comun a autorității părintești (art. 397 Cod civil). Derogarea – exercitarea exclusivă de către unul dintre părinți – are caracter excepțional și poate fi dispusă numai pentru motive întemeiate, raportate la interesul superior al copilului (conform art. 398 Cod civil). Acest interes se circumscrie dreptului minorului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru social și emoțional și la viața de familie. Trebuie determinat concret, pe baza probelor administrate, iar nu prezumat din simple afirmații (art. 263 Cod civil și art. 2 din Legea nr. 272/2004). 

Cele mai frecvente situații în care autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte sunt: încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești (art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004).