Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei încheiate în conformitate cu dispozițiile legale. Există diverse motive  sau situații în care ambii soți sau doar unul dintre ei dorește să divorțeze. În funcție de aceste aspecte, soțul sau soții aleg procedurile pe care trebuie să le urmeze, așa cum sunt reglementate prin lege – în principal prin Codul Civil și Codul de Proceduă Civilă.

Astfel, modalitățile prin care se poate obține divorțul sunt: pe cale administrativă, notarială sau judiciară. 

Divorț pe cale administrativă și divorțul prin procedură notarială – divorț prin acord

Soții pot divorța pe cale administrativă sau notarială (divorț la notar) dacă ambii sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați. Aceștia trebuie să se adreseze ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. 

 Totuși, divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: 

• numele de familie pe care să îl poarte după divorț;
• exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
• stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii;
• stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. 

Însă, este important de știut faptul că în situația în care din Raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, se poate divorța doar prin intermediul instanței de judecată. 

Divorț prin acordul soților pe cale judiciară (prin instanța de judecată)

Divorţul prin acordul soţilor (divorțul remediu) poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie.

Cei doi soți trebuie să se înțeleagă și în această procedură – divorț prin instanța judecătorească – cu privire la toate cererile accesorii divorțului:

• numele soților după divorț;
• exercitarea autorității părintești;
• contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor;
• locuința copilului și drepturile părintelui de a avea legături personale cu acesta.

De asemenea, dacă este cazul, instanța se va pronunța și cu privire la locuința familiei, despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei, obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți, încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.

Este important de reținut că, în situația în care totuși soții nu se înțeleg cu privire la cererile accesorii, instanța poate administra probe pentru soluționarea lor.

Cererea de divorț trebuie semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Prezența personală a soților în fața instanței de judecată este obligatorie, întrucât instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ. Totuși, există și excepții de la obligativitatea prezențării personale în fața instanței: partea poate lipsi dacă execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o asemenea situație, care o împiedică să se prezinte personal. În astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățisa prin avocat, mandatar sau după caz, prin tutore ori curator. 

Divorț din culpă prin instanța de judecată (când nu există acord)

Divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. 

Totuși, este bine de știut faptul că în situația în care din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ. Dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului – soțului care inițiază procesul, sunt aplicabile prevederile care dispun în sensul că soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. 

Costuri divorț: costurile pentru obținerea divorțului diferă în funcție de procedura aleasă.

În ceea ce privește procedura obținerii divorțului pe cale notarială, costurile sunt compuse în principal din onorariul notarului, tariful de înregistrare a cererii de divorț în Registrul Național al Cererilor de Divorț, taxe de legalizare și eventuale alte taxe, precum și din onorariul de avocat, dacă alegeți să fiți asistat/reprezentat de un avocat.

Referitor la divorțul prin instanța judecătorească, costurile sunt compuse în principal din taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, dacă alegeți să fiți asistat/reprezentat de un avocat.

Potrivit OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru pentru unele acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie sunt următoarele:

• pentru cererea de divorț prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț: 200 lei;
• pentru cererea de divorț formulată atunci când, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, precum și pentru cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani: 100 lei;
• pentru cererea de divorț formulată de acel soț a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei: 50 lei;
• cererea privind acordarea despăgubirilor sau pentru stabilirea prestației compensatorii – 50 lei;
• pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divorț și care au ca obiect stabilirea locuinței copilului, exercitarea autorității părintești, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinții de a avea legături personale cu copilul, locuința familiei – 20 lei fiecare cerere;
• orice altă cerere neevaluabilă în bani – 20 lei, dacă nu sunt scutite, potrivit legii, de taxă de timbru.

Durata divorțului: durata divorțului depinde de procedura aleasă pentru obținere acestuia. 

Rețineți că prezentele informații reprezintă o sinteză a prevederilor legale în materie preluate din Codul Civil și Codul de Procedură Civilă, acestea completându-se  cu celelalte dispoziții legale incidente.

Echipa noastră vă stă la dispoziție pentru a vă consilia și asista/reprezenta în demersurile necesare pentru obținerea divorțului, atât în București, cât și în Cluj-Napoca.